Piata Amzei

M-am oprit. Da, chiar m-am oprit din drumul catre actorie. Iata-ma, stau aici, nemiscata, privind Piata Amzei.

Simt mirosul capsunilor abia coapte, care imi inunda simturile intr-un mod feeric. Un soare prietenos anunta o seara extrem de placuta, total in antiteza fata de dimineata ploioasa. Lumina, dragii mei, lumina vie! Raze primavaratice ma mangaie bland, parca accentuand caldura sufleteasca, si, sincer, atmosfera putin hipioata.

Iata-ma din nou, stand cu telefonul in mana si scriind, pentru ca mi-am uitat carnetelul la o prietena. Scriu si iarasi scriu. Mi-e cald. Dar nu-mi dau jos geaca, pentru ca e o sudoare prea placuta. E acea sudoare ce aminteste de zilele din luna lui Mai, de acea priveliste bucuresteana care te scalda in a ei frumusete unica.

Iata-ma din nou, de data asta m-am miscat de pe un picior pe altul. Tot privesc. Sunt coplesita de oamenii care trec pe langa mine in toate modurile posibile. Vad barbati impreuna cu partenera de viata sau flirtand cu o tanara atragatoare, o batranica singuratica cu al ei pas grabit sau o tipa cu ochelari tip oglinda si cu acele casti omniprezente, care nimiceste cu o privire mult prea decisa. Vad si simt, simt si vad tipologii variate, care impodobesc spiritul acestui loc magic, fermecator, care instiga la visare.

Iata-ma din nou, ma intorc spre cafenele. Teatrul imi aduce aminte de copilarie, de vremurile acelea, cand stateam atat de mult timp impreuna afara. Cand luam totul ca pe o joaca, nu un joc. Cand veneam cu Bunica prin piata asta ca sa ne vizitam o matusa indepartata si priveam locul asta ca pe un taram complet necunoscut, demn de noi aventuri palpitante. Mi-e dor, sincer, mi-e atat de dor de copilarie! Dar ma gandesc ca, intr-o buna zi, o sa-mi acord cateva momente ca sa rememorez acele emotii atat de dragi, atat de apropiate de psihicul meu! Mi-am promis si asta o sa fac. Mai e atat de putin pana atunci, orele trec atat de repede!

Iata-ma din nou, dar de data asta plecand. M-a intampinat in graba o colega de la actorie, care imi zice surazand ca deja am intarziat amandoua. Dar sincer, nu prea-mi pasa. O rog sa ma astepte 2 minute sa termin de scris, si o sa plecam. Imi mai intorc privirea inca o data la Piata Amzei, care ma fascineaza ca intotdeauna si, cu o mica melancolie in suflet, plec.

Dar stiu ca o sa ma intorc.

Peste o ora, zi, poate chiar saptamani. Pentru ca Piata Amzei este un loc atat de magic, atat de fascinant, care ma tot atrage. Asa ca o sa tot revin.

 

22 mai 2017

AmzeiLinIrinaThe Pigeons

Fotografii facute de mine pe film de 35 mm, cu Yashica Minitec si Leika Cl. 

Advertisements

2 thoughts on “Piata Amzei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s